Calendarul fermierului montan, în luna decembrie

Calendarul fermierului montan, în luna decembrie

Noutăți legislative și dezvoltare rurală

În data de 20 noiembrie 2018 a fost publicat pe site-ul MADR și AZM, proiectul de Hotărâre de Guvern pentru organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane prin reorganizarea Agenţiei Zonei Montane, precum şi stabilirea unor măsuri privind centrele regionale şi oficiile de dezvoltare montană.
În data de 21 noiembrie 2018 au fost adoptate de Camera Deputaților, acte normative importante pentru agricultura României și în special pentru zona montană. Acestea urmează să fie promulgate de către Președintele României, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial:
Proiectul de Lege privind aprobarea Programului de investiții pentru înființarea centrelor de colectare, spălare şi prelucrare primară a lânii în zona montană.
Proiectul de Lege privind aprobarea Programului de investiții pentru înființarea centrelor de sacrificare a animalelor în zona montană;
Proiectul de Lege privind aprobarea Programului de investiții pentru înființarea stânelor montane;
Proiectul de Lege privind aprobarea Programului de investiții pentru înființarea centrelor de colectare şi prelucrare primară a fructelor, fructelor de pădure şi plantelor medicinale în zona montană;
Proiectul de Lege pentru aprobarea Programului de încurajare a investițiilor din zona montană;
Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 509/2006 privind acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preșcolari şi elevii din clasele I-IV din învățământul de stat şi confesional.
Proiectul de Lege privind aprobarea Programului pentru stimularea angajării tinerilor în sectoarele agricultură, acvacultură şi industria alimentară.
Proiectul de Lege privind aprobarea Programului de investiții pentru înființarea centrelor de colectare și/sau a laptelui în zona montană.

Toate aceste acte normative fac parte din Programul de Guvernare și reprezintă investiții importante în sectorul agricol.

În data de 21 noiembrie 2018 a fost publicat pe site-ul MADR și AZM, proiectul de Hotărâre de Guvern privind stabilirea componenței, atribuțiilor și responsabilităților Comitetului de masiv și ale Consiliului Național al Muntelui.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale vine în întâmpinarea solicitărilor venite din partea fermierilor de a avea locuri de sacrificare pentru animalele deținute, îndeosebi în zonele izolate sau a celor care au ferme de mici dimensiuni.

Astfel, având în vedere nevoia constantă de a avea carne abatorizată în condiții certificate, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a identificat soluția finanțării unor abatoare mobile prin intermediul fondurilor europene disponibile prin Submăsura 4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

Prin urmare, potențialii beneficiari pot depune proiecte privind achiziția și înființarea de abatoare mobile până la data de 15 decembrie 2018. De acest sprijin pot beneficia crescătorii de animale, cooperativele sau grupurile de producători.

Abatoarele mobile ar putea deveni o soluție pentru fermele zootehnice, dar și pentru micii crescători care sacrifică animale doar ocazional. Abatoarele mobile vor funcționa ca un centru de sacrificare, tranșare și comercializare, care va fi autorizat sanitar-veterinar și va deservi crescătorii de animale din zona de amplasare, dar și alți fermieri care au nevoie de aceste servicii.

În cadrul unităților de abatorizare se pot desfășura următoarele activități: sacrificarea animalelor, prelucrarea primară, depozitarea, vânzarea cu amănuntul, prestări servicii de sacrificare și prelucrare.

Pentru o mai bună informare a potențialilor beneficiari, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a declanșat o campanie de informare prin intermediul Direcțiilor Agricole Județene, astfel încât să fie explicați clar parametrii și condițiile de funcționare a abatoarelor mobile, beneficiile pe care le aduc crescătorilor de animale, precum și comunităților rurale, în general, dar și posibilitățile de finanțare prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) primește în continuare cereri de finanțare pe submăsurile active din PNDR 2014-2020, sesiunea 2018, astfel:
Submăsura 3.1 ”Sprijin pentru participarea pentru prima dată la schemele de calitate”, fondurile alocate fiind de 6.108.739 euro. Cererile de finanțare se pot depune până la data de 31.12.2018, în limita fondurilor disponibile;
Submăsura 4.1 ”Investiții în exploatații agricole”, sector vegetal, zona montană, fonduri alocate 26.000.000 euro. Cererile de finanțare se pot depune până la data de 31.03.2019, în limita fondurilor disponibile;
Submăsura 4.2 ”Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole”, pentru sectorul creare unități de procesare, alocarea fiind de 121.800.000 euro iar cererile de finanțare se pot depune până la 31.01.2019, în limita fondurilor disponibile. Pentru sectorul dezvoltare și modernizare unități de procesare, alocarea pe sesiune este de 81.200.000 euro, cererile de finanțare putându-se depune tot până la 31.01.2019, în limita fondurilor disponibile;
Submăsura 4.2 GBER MINIMIS „Sprijin pentru servicii de consultanță în vederea implementării proiectelor de investiții pentru procesarea și marketingul produselor agricole în vederea obținerii de produse neagricole aferentă submăsurii 4.2”, cu alocare pe sesiune de 12.000.000 euro, cererile de finanțare se pot depune până la 31.12.2018, în limita fondurilor disponibile.

Depunerea Cererilor de finanțare pentru submăsurile active din sesiunea 2018, se va face on-line pe www.afir.info, conform precizărilor din Ghidurile solicitantului aferente fiecărei submăsuri. Solicitantul de finanțare trebuie să îndeplinească cerinţele de conformitate şi eligibilitate menționate în Ghidurile aprobate prin Ordin al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale și publicate pe pagina de internet a AFIR (www.afir.info).

Depunerea continuă a proiectelor în cadrul sesiunii se opreşte înainte de termenul limită, conform prevederilor Ordinului MADR nr. 763/ 2015 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al procesului de selecție și al procesului de verificare a contestațiilor pentru proiectele aferente măsurilor din PNDR 2020, cu modificările și completările ulterioare.

APIA – plățile în avans pe suprafață pentru campania anului 2018, s-au acordat până la data de 30 noiembrie, iar din 3 decembrie 2018 până la 30 martie 2019, APIA va plăti diferența între plafonul financiar al fiecărei scheme și cuantumul acordat în avans, în condițiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate.

Plafonul alocat României pentru plățile directe, prevăzut în regulamentul CE, este de 1,912 miliarde de euro pentru campania 2018.

În data de 28 noiembrie 2018 a fost publicat pe site-ul MADR, proiectul de Hotărâre de Guvern pentru aprobarea plafoanelor alocate schemelor de sprijin cuplat în sectorul zootehnic, precum şi pentru stabilirea cuantumului acestora pentru anul de cerere 2018.

Acesta prevede următoarele:

”Art. 1.(1) Se aprobă plafonul de 104.141.500 euro, respectiv 485.695.127 lei, care se acordă crescătorilor de animale pentru anul de cerere 2018, pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic, repartizat astfel:

a) 1.540.000 euro, respectiv 7.182.252 lei, pentru specia bovine, categoria bivolițe de lapte;
b) 12.075.000 euro, respectiv 56.315.385 lei, pentru specia bovine, categoria taurine din rase de carne şi metişii acestora;
c) 90.499.500 euro, respectiv 422.071.568 lei, pentru specia bovine, categoria vaci de lapte;
d) 27.000 euro, respectiv 125.922 lei, pentru specia viermi de mătase.

(2) Cuantumul sprijinului per unitate pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic se calculează prin raportarea sumelor prevăzute la alin. (1) la efectivul de animale eligibile/kg gogoşi crude de mătase eligibile.

Art. 2. Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură va efectua plăţile corespunzătoare plafoanelor financiare ale fiecărei scheme prevăzute la art. 1, în condiţiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate.

Art. 3. Plăţile prevăzute la art. 1 se acordă în limita prevederilor bugetare aprobate cu această destinaţie Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în anii 2018 şi 2019.

Art. 4. Plăţile se fac în lei, la cursul de schimb de 4,6638 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 28 septembrie 2018, prin Comunicarea Comisiei Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 351 din 28 septembrie 2018.”

Conform calendarului lucrărilor agricole pe parcelele aflate sub angajament, în acord cu condițiile de bază relevante și cerințele specifice Măsurii 10 „Agro-mediu și climă” din cadrul PNDR 2014-2020, Pachetul 1 – „Pajişti cu înaltă valoare naturală” și Pachetul 2 – „Practici agricole tradiţionale”, categoria de folosință a terenului: PAJIȘTI PERMANENTE – în luna decembrie este interzisă aplicarea îngrășămintelor organice lichide precum și a gunoiului de grajd (condiție de bază relevantă – SMR 1).

Pajiști

În ultima lună din an, datorită climatului de început de iarnă, activitățile pe pajiști se diminuează treptat până la venirea zăpezii.

Acolo unde condițiile meteorologice permit, se continuă unele lucrări neterminate din luna precedentă, din care amintim:

– curățirea pajiștilor de resturi vegetale;

– aplicarea amendamentelor calcaroase pe soluri acide și a celor specifice pentru solurile sărăturate, pe parcelele fără angajamente de agro-mediu și climă;

– continuarea lucrărilor de amenajări (drumuri de acces, alimentări cu apă, împrejmuiri, umbrare forestiere, etc.) și construcții (locuințe, adăposturi, stâne, cășării, etc.) pastorale;

– diferite transporturi de pe teren la gospodărie sau fermă (fân, paie, lemne, etc.) sau invers, transportul și depozitarea gunoiului de grajd pe pajiști, conform codului de bune practici agricole*.

*Depozitarea temporară a gunoiului de grajd pe câmp, se face din motive de transport sau de capacităţi limitate de depozitare pe platforma de gunoi din gospodăria proprie sau fermă, însă numai după verificarea faptului că nu există risc de poluare a cursurilor de apă sau drenurilor din câmp, respectând următoarele cerinţe referitoare la gunoiul de grajd:

se va depozita numai pe terenul pe care va fi împrăştiat;
cantitatea depozitată nu poate depăşi cantitatea totală de gunoi de grajd care ar trebui aplicată pe întreaga suprafaţă a terenului, calculată pe baza standardelor privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot ce pot fi aplicate pe unitatea de suprafață și pe an;
nu poate fi depozitat în grămezi temporare mai mult de un an de zile, fiind depozitat în fiecare an în locaţii diferite;
depozitele temporare de gunoi de grajd se vor amplasa conform prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare şi ale HG nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:

– la cel puţin 20 m de cursurile de apă, drenuri deschise;

– la cel puţin 50 m faţă de foraje hidrogeologice, puţuri sau izvoare;

– la cel puţin 250 m de orice foraj sau fântână utilizată pentru furnizarea publică de apă potabilă.

se recomandă ca la baza depozitului temporar de gunoi de grajd să fie amplasată o folie impermeabilă peste care să fie pus un strat de paie sau alte materii organice, în mod deosebit în cazul în care gunoiul de grajd prezintă un grad ridicat de umiditate.

De asemenea, se recomandă ca laturile depozitului (în mod deosebit cele situate în josul pantei) să fie înconjurate de un strat de paie cu rolul de a reține scurgerile lichide din depozitul de gunoi de grajd.

este interzisă realizarea grămezilor temporare de gunoi pe terenuri inundabile.

Depozitarea în câmp a gunoiului de grajd şi a compostului trebuie evitată pe cât posibil, deoarece sporeşte riscul de pierdere a nutrienţilor prin scurgere la suprafaţă, infiltrare şi volatilizare, diminuându-se astfel calităţile de fertilitate şi sporind riscul de poluare.

Cu aceste acțiuni din teren se încheie un an de activitate pe pajiștile permanente, seminaturale sau naturale, cu vegetație secundară sau primară.

În acord cu Politica Agricolă Comună (PAC) 2014-2020, se vor acorda și anul viitor plăți pe suprafață și plăți compensatorii pentru menținerea biodiversității pe pajiștile montane, protecția apelor și a solului, evitarea abandonului activităților agricole în zonele cu potențial agricol limitat de unele condiții nefavorabile induse de factorii naturali, practicarea unei agriculturi care presupune lipsa mecanizării cu utilaje grele și evitarea chimizării alături de aplicarea tehnicilor agricole tradiționale (ce se reduc în fond la un pășunat non-intensiv și la stabilirea unor date și metode de aplicarea a cositului). Toate acestea vor favoriza menținerea habitatelor prioritare și a speciilor importante, a fondului cultural tradițional, precum și o utilizare rațională a resurselor naturale.

Agricultură

Luna Decembrie (lat. december) cea care încheie anul, este cunoscută în tradiția populară și sub denumirea de Undrea, prin care se păstrează amintirea Sfântului Apostol Andrei prăznuit în ultima zi a lunii noiembrie. Denumirea derivă de la cuvântul „decem”, care înseamnă zece, deoarece a reprezentat luna a zecea în calendarul roman — cu început de an la 1 martie — și luna a douăsprezecea în Calendarul iulian și gregorian — cu început de an la 1 ianuarie.

Culturi de câmp

În această lună, în cultura mare activitățile prioritare sunt:

Stabilirea formei finale a planului de culturi pentru perioada februarie – noiembrie 2019;
Evaluarea ofertelor, selectarea furnizorilor de seminţe, pesticide, îngrăşăminte chimice;
Realizarea licitaţiei de achiziţie a inputurilor;
Trasarea rigolelor de colectare a surplusului de apă din precipitaţii pentru prevenirea băltirilor în cultură, care conduc la pierderi de producţie;
Continuarea monitorizării câmpului, a suprafeţelor cultivate cu cereale păioase de toamnă şi lucernă pentru a identifica eventualele carenţe în azot, fosfor şi pentru a identifica solele unde avem atac de rozătoare, caz în care trebuie să intervenim urgent în cazul în care se atinge pragul economic de dăunare (PED);
Gunoiul de grajd se foloseşte cu precădere pe solurile sărace în humus, pe cele nestructurate sau cu structură degradată, pe cele grele (argiloase) pe care le afânează, pe cele uşoare (nisipoase) la care le îmbunătăţeşte caracteristicile de reţinere a apei;
Fertilizarea cu gunoi de grajd se recomandă a fi făcută de către fermierii care cunosc carențele pământului pe care îl lucrează, deci efectuează periodic analize de sol. Atenție: Nu se aplică gunoi în perioada cuprinsă între apariția primului și ultimului îngheț;
Eficienţa gunoiului de grajd este mai mare dacă se completează prin amestec cu îngrăşăminte minerale, în special cu cele fosfatice. Aceasta permite şi reducerea normelor de aplicare, fără ca sporul de producţie să scadă;
Monitorizarea produselor (boabelor de cereale) depozitate vrac (temperatură şi umiditate) în spaţiile proprii (magazii, pătule, şoproane şi silozuri, verificarea se face prin introducerea mâinii până atinge baza vracului de boabe; acest control este efectuat în cazul în care fermierul nu dispune de siloz, unde aerisirea se face automat). Dacă se semnalează ușoare procese de încălzire, în zilele reci și uscate se procedează la aerisirea, vânturarea grămezilor de boabe. Aceasta se face cu lopeți de lemn iar boabele astfel răcite se vor păstra bine până în vara următoare;
Monitorizarea spaţiilor de depozitare (magazii, pătule, şoproane şi silozuri) pentru depistarea în timp util a eventualelor atacuri de rozătoare / insecte şi intervenirea cu măsuri specifice pentru combaterea lor;
Aprovizionarea cu lemne sau motorină în cazul fermelor cu puncte de lucru în câmp;
Realizarea verificării şi întreţinerii tehnice periodice şi a reparaţiilor necesare tractoarelor, maşinilor agricole, a echipamentelor şi a liniilor de uscare, condiţionare şi procesare a produselor agricole din fermă;
Realizarea necesarului de piese de schimb, lubrifianţi respectiv redimensionarea parcului de tractoare, combine şi maşini agricole a fermei;
Aprovizionarea/închirierea de utilaje de dezăpezire a drumurilor din fermă şi din jurul ei, necesare aprovizionării fermei cu diferite materiale şi transportului produselor din fermă către beneficiari;
Realizarea stagiilor de pregătire şi perfecţionare a angajaţilor care urmează să activeze pe utilajele, tractoarele, combinele recent achiziţionate.

Pomicultură
Se protejează pomii fructiferi împotriva rozătoarelor, prin învelirea trunchiului cu materiale specifice;
Iarna se pot aplica îngrăşăminte chimice care asigură nutriţia pomilor şi duc la obţinerea unor cantități de fructe de foarte bună calitate. Se pot aplica îngrășăminte cu fosfor, calciu, potasiu şi azot;
În perioadele când se înregistrează temperaturi pozitive se pot aplica tratamente chimice de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Se pot aplica tratamente cu produse pe bază de cupru în concentrație de până la 5% și aplicare de insecticide;
Dacă nu au fost efectuate lucrări de întreținere a solului, se mai pot face arături între rândurile de pomi, când solul nu este înghețat;
Începând cu a doua parte a iernii, chiar dacă există zăpadă pe sol, pot începe tăierile de formare și întreținere a coroanei pomilor, la speciile mai puțin sensibile la ger cum este mărul.

În seră
Se curăţă şi se dezinfectează sera cu dezinfectant horticol pentru a elimina orice dăunători care ar putea supravieţui peste iarnă;
Se curăță zăpada de pe seră şi rame pentru a împiedica eventualele pagube pe perioada iernii cauzate de presiunea exercitată de zăpadă;
Robinetele din aer liber se izolează și li se oprește sursa se alimentare. De asemenea se ambalează furtunurile care nu sunt necesare;
Se aerisește sera în zilele mai călduroase pentru a reduce umiditatea şi riscul apariţiei bolilor;
Se plantează bulbi în ghivece mari, care vor putea fi transferați în grădină în primăvara următoare pentru a putea umple eventualele goluri;
Afidele se pot instala pe perioada iernii pe plante, deci este nevoie de o atenție sporită, în cazul apariției afidelor se aplică insecticid;
Se protejează crăciunițele de curenţii de aer reci şi se lasă solul să se usuce între udări, pentru ca inflorescenţa acestora să reziste de la Crăciun până târziu în ianuarie.

Zootehnie și medicină veterinară

Protecţia animalelor de fermă:

Legislaţie aplicabilă:

Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecţia animalelor de fermă (JO L 221, 08.08.1998, p. 23): art. 4;

– Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005: anexa.

Cerinţe şi standarde obligatorii pentru fermieri, prevăzute în anexa la Normă:

Personalul:

Animalele trebuie să fie îngrijite de personal suficient şi care are competenţa profesională, cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare.

Inspecţiile:

Toate animalele ţinute în sisteme de creştere în care bunăstarea acestora depinde de îngrijirea umană frecventă, trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Animalele crescute sau ţinute în alte sisteme trebuie să fie inspectate la intervale de timp suficiente pentru a se evita orice suferinţă.
Trebuie să fie disponibile surse de iluminat adecvate (fixe sau mobile) pentru a permite o inspecţie amănunţită a animalelor în orice moment.
Orice animal care pare bolnav sau rănit trebuie să fie îngrijit corespunzător fără întârziere, iar atunci când animalul nu răspunde la aceste îngrijiri, trebuie să se consulte, cât de curând posibil, un medic veterinar. Atunci când este necesar, animalele bolnave sau rănite trebuie să fie izolate în adăposturi adecvate cu aşternut uscat şi confortabil, după caz.

Ţinerea evidenţelor:

Proprietarul sau deţinătorul animalelor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de animale moarte găsite la fiecare inspecţie.
Atunci când este necesar ca informaţii echivalente, să fie ţinute pentru alte scopuri, acestea vor satisface, de asemenea, scopurile prezentei norme sanitare veterinare.
Aceste evidenţe trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează inspecţie oficială sau la cerere.

Libertatea de mişcare:

Libertatea de mişcare a unui animal, având în vedere specia acestuia şi în conformitate cu experienţa acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice, nu trebuie să fie îngrădită de o asemenea manieră încât să i se cauzeze acestuia suferinţe sau vătămări inutile.
Atunci când un animal este legat sau are mişcările limitate permanent ori cu regularitate, trebuie să i se asigure spaţiu suficient pentru necesităţile fiziologice şi etologice, în conformitate cu experienţa acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice.

Adăposturi şi cazare:

Materialele utilizate pentru construcţia adăposturilor şi, în special, pentru boxele şi echipamentele cu care animalele pot intra în contact nu trebuie să fie dăunătoare pentru animale şi trebuie să poată fi curăţate şi dezinfectate riguros.
Adăposturile şi accesoriile pentru legarea animalelor trebuie să fie construite şi întreţinute astfel încât să nu aibă margini ascuţite sau proeminenţe care să poată răni animalele.
Circulaţia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentraţia gazelor trebuie menţinute în limite care să nu fie dăunătoare animalelor.
Animalele ţinute în adăposturi nu trebuie să fie menţinute în permanenţă în întuneric şi nici să fie expuse la lumină artificială fără întrerupere pentru un interval de timp corespunzător. Atunci când lumina naturală disponibilă este insuficientă pentru a satisface necesităţile fiziologice şi etologice ale animalelor, trebuie să fie asigurat iluminatul artificial corespunzător.

Animale care nu sunt ţinute în adăposturi:

Animalelor care nu sunt ţinute în adăposturi trebuie, după caz şi în măsura posibilităţilor, să li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, animalelor de pradă şi riscurilor privind sănătatea lor.

Echipamente mecanice sau automate:

Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi. Atunci când se descoperă defecţiuni, acestea trebuie să fie remediate imediat sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protejarea sănătăţii şi bunăstării animalelor.
Atunci când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de ventilaţie artificială, trebuie să fie elaborate prevederi privind un sistem de rezervă corespunzător care să garanteze reînnoirea suficientă a aerului pentru asigurarea sănătăţii şi bunăstării animalelor în eventualitatea defectării sistemului de bază. De asemenea, trebuie să fie asigurat un sistem de alarmă care să avertizeze în cazul defectării sistemului de ventilaţie artificială. Sistemul de alarmă trebuie să fie testat cu regularitate.

Hrana pentru animale, apa şi alte substanţe:

Animalele trebuie să primească o hrană nutritivă, corespunzător vârstei şi speciei acestora, care să le fie administrată în cantitate suficientă pentru a le menţine într-o stare bună de sănătate şi pentru a le satisface necesităţile nutritive. Nici un animal nu trebuie să fie hrănit sau adăpat într-un mod care să producă suferinţe ori vătămări inutile, iar hrana sau lichidele nu trebuie să conţină nici o substanţă ce ar putea produce suferinţe sau vătămări inutile.
Toate animalele trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor lor fiziologice.
Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursă de apă adecvată sau să-şi poată satisface necesarul de lichide prin alte mijloace.
Instalaţiile de furajare şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite şi amplasate astfel încât să fie reduse la minimum riscul de contaminare a hranei şi a apei şi efectele dăunătoare ale competiţiei dintre animale.
Cu excepţia substanţelor administrate în scopuri terapeutice, profilactice sau în scopul unui tratament zootehnic astfel cum este definit la 1lit. c) din Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 298/2001 privind interzicerea comercializării şi administrării unor substanţe cu acţiune thyreostatică şi a celor betaagoniste la animalele de fermă, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 96/22/CE, animalelor nu trebuie să li se administreze nici o altă substanţă, cu excepţia cazului în care s-a demonstrat, prin studii ştiinţifice de bunăstare a animalelor sau în baza experienţei acumulate, că efectul substanţei respective nu este dăunător sănătăţii sau bunăstării animalelor.

Mutilări

Până la adoptarea unor prevederi specifice cu privire la mutilări, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene şi fără a se aduce atingere Directivei 91/630/CEE, trebuie să se aplice prevederile naţionale relevante, în conformitate cu regulile generale ale tratatului.

Metode de creştere:

Nu trebuie să fie practicate creşterea sau metodele de creştere naturale ori artificiale ce provoacă sau ar putea cauza suferinţe ori vătămări oricăruia dintre animalele implicate.

Prezenta prevedere nu trebuie să împiedice utilizarea anumitor metode ce pot produce suferinţe sau vătămări minime ori momentane sau care ar putea necesita intervenţii ce nu ar produce afectări de lungă durată, atunci când acestea sunt permise de prevederile naţionale.

Nici un animal nu trebuie să fie ţinut pentru scopuri de fermă, cu excepţia cazului în care este de aşteptat în mod rezonabil că, pe baza genotipului şi fenotipului, poate fi ţinut fără efecte nefavorabile asupra sănătăţii sau bunăstării lui.

Reglementări privind vânzarea porcilor de Crăciun

Autoritățile sanitar-veterinare atrag atenția celor care vor să cumpere sau să vândă porci, că au anumite obligații, având în vedere focarele de pestă porcină africană confirmate în mai multe județe.

Transportul animalelor dintr-un județ în altul se realizează în baza unui aviz interjudețean. În caz contrar, pe lângă confiscarea porcilor, proprietarii animalelor riscă să plătească și amenzi.

În cazul porcilor care provin din gospodării, proprietarii care doresc să le vândă în altă localitate din același județ, trebuie să știe că suinele trebuie să fie crotaliate, iar pentru transportul acestora trebuie să existe formular de mișcare.

Pentru mișcarea animalelor vii în alte județe, medicul veterinar arondat, înainte de eliberarea documentelor de mișcare și de sănătate, solicită de la DSVSA avizul interjudețean. În caz contrar, proprietarul animalelor riscă în timpul transportului, confiscarea animalului dar și amenzi care depășesc în multe cazuri, valoarea de 5.000 de lei. Potrivit legislației, animalele care nu au crotalii și pentru care nu au fost eliberate documente, vor fi ucise.

* Recomandări privind sacrificarea porcilor și consumul cărnii de porc

Conform obiceiului tradițional specific poporului român, în perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă, populația care locuiește la țară sau în zonele mărginașe ale orașelor, sacrifică porcul crescut în gospodărie, sau achiziționat de la alți crescători, pentru a-și asigura carnea și preparatele din carne rezultate, necesare în familia respectivă. Pentru ca această tradiție să-și continue cursul în cadrul legal și pentru a preveni apariția unor situații neplăcute, atenționăm crescătorii de porcine, comercianții de carne de porc și pe consumatorii de astfel de produse, că au obligația să respecte normele sanitare veterinare prevăzute în legislația UE, implementată în legislația națională.

Astfel, legislația privind protecția animalelor în timpul sacrificării, (Directiva 93 / 113 C.E. și Ordinul A.N.S.V.S.A nr. 180 / 2006) stabilește condițiile de sacrificare a animalelor (inclusiv a porcinelor) numai în abatoare autorizate, cu respectarea normelor specifice pe timpul efectuării acestei operațiuni. Actul normativ prevede că autoritatea veterinară poate acorda derogare pentru sacrificarea unor specii de animale (porcine, ovine, caprine) în afara abatoarelor, de către proprietarii de animale, dar numai pentru consumul propriu, în gospodărie, cu recomandarea ca animalele respective să fie asomate în prealabil, adică să fie ferite de suferință sau durere în timpul contenționării (prinderii) și înjunghierii.

Creșterea porcinelor este o activitate de tradiție importantă, românii fiind mari consumatori de carne de porc, fapt ce o definește ca o afacere rentabilă, porcul furnizând 47 – 48% din totalul producției de carne, precum și alte produse care sunt foarte valoroase cum ar fi grăsimea, pielea, părul, gunoiul de grajd.

Carnea de porc în stare naturală este săracă în clorura de sodiu și are un conținut bogat de proteine. Aceasta reprezintă, de asemenea, o sursă bună de vitamine și minerale, necesare unui organism sănătos: fier, magneziu, fosfor, potasiu și zinc, precum și o serie de vitamine din grupa B, cum ar fi vitamina B6, B12, acid nicotinic, tiamina, riboflavina. De asemenea conține grăsimi, esențiale metabolismului, dintre care saturate circa 50%, nesaturate 45% și polisaturate 5%.

Calitatea cărnii de porc este influențată de rasă, sistemul de creștere (industrial sau gospodăresc) și precocitate (ideal este porcul care la 180-200 de zile are o greutate de 110-120 kg). Carnea de la un animal mai tânăr este de culoare rozie, mult mai nutritivă și mai fragedă decât de la cel mai în vârstă, iar raportul dintre grăsimile nesaturate (bune) și cele saturate (rele) este mult mai bun.

Asomarea, care la specia porcină se efectuează cu un pistol cu glonț captiv, este un procedeu care atunci când este aplicat unui animal cauzează acestuia pierderea cunoștinței până în momentul înjunghierii.

Operațiunea de asomare a animalelor înainte de sacrificare se practică obligatoriu în abatoarele autorizate și se practică la cerere și în gospodăriile individuale cu animale, majoritatea oamenilor fiind conștienți că animalul nu trebuie să fie stresat și să sufere în timpul înjunghierii.

Menționăm că operațiunea de asomare nu afectează sub nici o formă tăierea tradițională a porcului de Crăciun, deoarece după asomare urmează înjunghierea cu cuțitul pentru sângerarea animalului.

În virtutea respectării acestei cerințe legislative, de protecție a animalelor în timpul sacrificării, medicii veterinari cu liberă practică din cadrul circumscripțiilor sanitare veterinare din localitățile județelor, au în dotare asomatoare (pistol cu glonț captiv și capsele aferente) urmând să efectueze această operațiune la solicitarea proprietarilor de animale din localitatea respectivă.

Pentru a preveni îmbolnăvirea populației consumatoare de carne și preparate derivate, după sacrificarea porcilor domestici sau de vânat sălbatic (mistreț, urs), proprietarul sau consumatorul are obligația să solicite medicului veterinar:

verificarea stării de sănătate a animalului înainte de sacrificare;
asomarea porcului înaintea sacrificării, pentru a scuti animalul de suferință și pentru a obține o carne de calitate și cu un gust mai bun;
consultanța privind prelevarea probelor după sacrificare și analizele ce trebuie făcute pentru protejarea sănătății;
examinarea clinică a cărnii, în special pentru diagnosticul trichinelozei.

Ce este trichineloza?

Trichineloza este o boală parazitară, ce se transmite de la animale la om, fiind produsă de un parazit numit Trichinella spiralis. Principalul rezervor și vector al acestui parazit îl constituie animalele din preajma locuințelor umane: șobolanii, șoarecii, carnivorele domestice (câinele și pisica), animale din zona silvatică (vulpe, jder) și porcii sau alte specii infestate.

Cum se îmbolnăvește omul?

Omul se îmbolnăvește consumând carne infestată de porc, nutrie, mistreț, urs, neexaminată de medicul veterinar și insuficient preparată – friptă, fiartă, sau preparată crudă, sărată, sau afumată.

Boala, la om se manifestă prin: febră ridicată (38-40 grade), tulburări digestive (dureri abdominale, grețuri, vărsături, diaree), dureri în masele musculare însoțite de edeme ale fetei „boala capetelor umflate”.

Trichineloza la om poate fi tratată, reușita tratamentului fiind condiționată în primul rând de rapiditatea instituirii diagnosticului.

Ce măsuri trebuie aplicate pentru prevenirea cazurilor de îmbolnăviri la om?

Măsurile de prevenire cele mai eficiente sunt:

controlul sanitar veterinar al cărnii provenite de la animale sacrificate în abatoare și în gospodăriile individuale (porc, nutrie, cal) precum și al vânatului comestibil (mistreț, urs) prinexamen trichineloscopic;
achiziționarea cărnii de porc numai din abatoare, hale, măcelării sau magazine autorizate sanitar veterinar, pe care este aplicată marca de sănătate (ștampila);
carnea proaspătă destinată comercializării în unitățile autorizate sanitar veterinar, trebuie să provină numai din abatoare autorizate sanitar- veterinar, să fie marcată (ștampilată) și însoțită de certificat sanitar veterinar, eliberat de medicul veterinar oficial al unității de origine, care atestă salubritatea și calitatea acesteia;
carnea provenită de la porcii crescuți în gospodăriile individuale poate fi utilizată numai pentru consum familial, în exploatația de origine, după efectuarea obligatorie a examenului trichineloscopic, la sediul circumscripțiilor sanitare veterinare care funcționează în municipiile, orașele și comunele județelor, fiind interzisă comercializarea acesteia, inclusiv în unitățile autorizate sanitar veterinar;
pentru efectuarea examenului se prezintă o probă de cca. 100 – 200 grame de carne recoltată din pilierii diafragmatici (baiera unturii) din diafragmă (iepurele) mușchiuleți, mușchii limbii și mușchii intercostali;
în cazul porcilor mistreți se recoltează eșantioane cântărind cel puțin 10 g dintr-un membru anterior, din musculatura limbii sau din pilierii diafragmatici;
proba de carne prezentată pentru analiză, va fi însoțită în mod obligatoriu de elementul de identificare (crotaliul), care va fi predat medicului veterinar care examinează carnea;
carnea rezultată în urma sacrificării să fie păstrată în congelator, sau în frigider la temperaturi mai mici sau egale de 4 grade Celsius, sau în mod tradițional, sărată, afumată, sau prăjită și conservată în recipiente cu untură;
folosirea la prepararea produselor din carne numai a apei potabile, a ustensilelor (cuțite, blaturi de lemn, vase, etc) și echipamente curate și dezinfectate.

Pentru prevenirea contaminării porcilor, dar și a altor animale receptive la Trichinella spiralis, sunt necesare următoarele acțiuni:

reducerea numerică prin limitarea înmulțirii și a răspândirii vectorilor care transmit boala prin deratizarea și igienizarea adăposturilor, a altor spații din gospodărie și vecinătăți, urmată de strângerea și distrugerea cadavrelor de rozătoare;
menținerea condițiilor de igienă în gospodăriile populației;
salubrizarea locurilor menajere;
excluderea din hrana porcilor a deșeurilor de abator.

În cazul apariției unor situații deosebite, se recomandă să fie sesizat personalul sanitar veterinar arondat pentru a se interveni operativ și eficient.

Atenție ! Nu consumați carnea și nu o preparați, până nu obțineți de la medicul veterinar confirmarea că a fost examinată pentru Trichinella spiralis, cu rezultat negativ. Recomandarea este valabilă și pentru carnea obținută de la porcii mistreți.

Apicultură

Se face supravegherea şi controlul modului cum iernează familiile de albine o dată la 2-3 săptămâni, prin controale auditive (ascultare) pentru perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor şi aprecierea resturilor găsite (pe foaia de control a stupului sau în urma preluării cu ajutorul unei sârme îndoite în unghi drept);
Intervenţiile în stup se vor face în spaţii încălzite numai atunci când se constată lipsa rezervelor de hrană, îmbolnăvire sau alte stări anormale care nu pot fi înlăturate în condiţii de stupină;
Mortalitatea exagerată în urma analizei foii de control arată faptul că familia de albine fie a iernat cu prea multe albine vârstnice fie ca urmare a uzurii organismului cauzată de boală;
Prezenţa albinelor mucegăite, umede, arată că în stup există o ventilaţie precară;
Albinele cu abdomenul umflat şi petele de diaree la urdiniş sau pe scândura de zbor arată că în stup sunt provizii de calitate proastă sau condiţiile de iernare sunt nefavorabile, neliniştind albinele şi sporind consumul de hrană. Această situaţie poate crea premiza apariţiei nosemozei;
Se face prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor de păsări de curte, ciocănitori, piţigoi;
Înlesnirea şi supravegherea unor zboruri spontane de curăţire ale albinelor în ferestrele calde ale lunii (când temperatura depăşeşte 13-14ºC) după ce vatra a fost curăţată de zăpadă şi albinele moarte de la urdiniş au fost îndepărtate, pot fi ridicate capacele şi salteluţele stupilor pentru ca razele soarelui să încălzească direct podişoarele. În limita posibilităţilor, stupii umbriţi pot fi mutaţi în locuri însorite;
Se îndepărtează fără zgomot zăpada şi gheața formată pe scândurelele de zbor şi pe capacele stupilor;
Se protejează stupina contra curenţilor reci de aer prin perdele, garduri realizate din diverse materiale, realizate anterior venirii frigului.