Calendarul fermierului montan în luna aprilie
Calendarul fermierului montan în luna mai
- Dezvoltare rurală:
Depunerea cererii unice de plată la APIA se poate face până la data de 15 mai, fără penalizări de întârziere.
- Pajiști:
În luna lui florar pe pajiști majoritatea speciilor componente se grăbesc să înflorească, iar în zona montană înaltă, pe măsură ce avansează pe altitudine topirea zăpezii și demarează progresiv sezonul de vegetație, se continuă atât lucrările specifice de întreținere și îmbunătățire a covorului ierbos, cât și a valorificării pajiștilor prin pășunat, din care amintim:
– Defrișarea vegetației lemnoase dăunătoare;
– Împrăștierea mușuroaielor și nivelare teren;
– Aplicarea amendamentelor calcaroase pe solurile acide și aplicarea îngrășămintelor organice;
– Supraînsămânțarea sau reînsămânțarea pajiștilor, unde covorul ierbos este degradat;
– Reparații alimentări cu apă, drumuri de acces, adăposturi, împrejmuiri, etc. înainte de începerea sezonului de pășunat în zona montană;
– Începe urcatul turmelor de animale în transhumanță pe pășunile premontane și munți mijlocii;
– Extindere lucrări specifice de îmbunătățiri funciare în zona montană și alte acțiuni pe pajiștile permanente.
Pășunatul, în cazul măsurii 10, pachetul 1- pajiști cu înaltă valoare naturală, este permis cu maxim 1 UVM/ha/an.
UVM este unitatea de măsură standard, stabilită pe baza necesarului de hrană al fiecărei specii de animale, care permite conversia diferitelor categorii de animale şi reprezintă încărcătura sau numărul de animale ce revin la un hectar de păşune.
Exemplu: bovine cu vârsta peste 2 ani și ecvidee cu vârsta peste 6 luni, reprezintă 1 UVM, ovine-caprine reprezintă 0,15 UVM.
Pentru asigurarea unui nivel minim de întreținere a pajiștilor cu înaltă valoare naturală, trebuie să se efectueze cel puțin o activitate minimă pe an, care constă în pășunat cu minim 0,3 UVM/ha/an pe pajiștile situate la peste 1800 m altitudine sau efectuarea unui cosit pe suprafețele nepășunate.
Tot în acestă lună se recolteză și prima coasă de lucernă şi trifoi de pe pajiștile semănate din zonele premontane, iar în unele zone chiar şi fâneţele naturale. Lucerna şi trifoiul se recolteză când 50% din plante sunt înflorite, iar fâneţele naturale înainte de înspicat pentru a obține fân cu valoare furajeră foarte bună.
De menționat, că înainte de recoltarea masei vegetale, se distrug prin ardere eventualele vetre de cuscută din lucernieră.
Precizare: pe pajiștile naturale din zona montană, pe care există angajamente de agro-mediu și climă pe măsura 10, pachetul 1 – pajiști cu înaltă valoare naturală, cositul poate începe după 15 iunie în UAT situate la altitudini mai mici de 600 m și după 1 iulie pe pajiști situate în UAT la peste 600 m altitudine.
După transportul recoltei de furaje, se pot aplica îngrășăminte organice solide (gunoi de grajd fermentat) care se grăpează pentru încorporare superficială în sol sau aplicarea unor îngrășăminte organice lichide (prin diluat cu 3 părți apă) care aduc și un aport suplimentar de umiditate pajiștii, stimulând astfel creșterea ierbii și asigurând 3-4 recolte de fân pe an. Trebuie avut în vedere că pe parcelele cu angajamente de agro-mediu, cantitatea maximă de azot provenită din aplicarea îngrășămintelor organice nu trebui să depășească 40 kg s.a./ha/an.
- Cultura mare:
Se încheie semănatul culturilor la care condiţiile meteo nu au permis însămânţarea în luna aprilie. Se vor încheia în această lună toate însămânţările.
Lucrările de îngrijire a culturilor în această lună sunt esenţiale şi se vor executa următoarele lucrări:
- răritul la porumb si eventual la sfeclă;
- lucrări de întreținere prin executarea prașilelor mecanice sau aplicarea de erbicide.
- Legumicultură:
În legumicultură, în solarii, se palisează și se copilesc tomatele până la legarea fructelor pe prima inflorescență. La castraveți, ramificațiile laterale se ciupesc la 1-2 fructe legate.
Pentru culturile de legume înființate în câmp, în prima decadă a lunii, are loc călirea răsadurilor prin descoperirea răsadnițelor, prin aerisirea solariilor și obișnuirea acestora cu temperaturile din câmp.
Se pregătește terenul și se plantează răsadurile de tomate, ardei și vinete. Se seamănă castraveți, fasole, dovlecel, ridichi de vară, mărar și sfecla roșie.
Se face fertilizarea fazială la varza de vară.
Se începe erbicidarea post emergentă a rădăcinoaselor și a cepei din arpagic și semănat direct.
Când cartofii au atins 20-25 cm înălțime se execută rebilonatul.
Se efectuează tratamentele necesare împotriva bolilor și dăunătorilor. Se continuă lucrările de întreținere a culturilor.
- Pomicultură:
În pomicultură, are loc întreținerea solului prin lucrări de arat, discuit. Se aplică îngrășămintele potrivit schemei de fertilizare și se fac tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor.
Se efectuează recoltarea cireșelor de mai.
Cum salvăm pomii afectați de înghețurile târzii pentru a nu pierde producția de fructe?
Temperaturile scăzute din a doua jumătate a lunii aprilie 2017, au afectat grav unele specii pomicole, în ciuda eforturilor fermierilor care au protejat livada prin ce metode au știut. Dacă totuși pomii au fost afectați de ger trebuie să știți că aceștia mai pot fi salvați prin unele tăieri!
Dacă livada a fost lovită de ger și ați constatat că mugurii sau ramurile au degerat, pe trunchi au apărut crăpături sau răni, se fac intervenții diferite în funcție de amploarea pagubelor.
Pierderile de muguri de rod prin îngheț se determină prin efectuarea unei secțiuni în mugure și se observă țesuturile înnegrite. În funcție de numărul de muguri afectați se calculează procentul de pierderi și se normează intensitatea tăierilor de fructificare din acel an. Chiar dacă pierderile de muguri prin îngheț ating 50 – 60 %, nu există riscul pierderii totale a recoltei din acel an dacă pomii sunt bine îngrijiți (hrană+apă+lumină) în perioada de vegetație. În astfel de situații, tăierile de normare se fac după înflorit și legarea fructelor are loc atunci când se vede clar numărul de fructe.
În cazul degerării ramurilor, care se identifică prin brunificarea lemnului și a scoarței, se iau măsuri în funcție de gradul de afectare și vârsta pomilor. La pomii tineri, se elimină partea afectată de îngheț a ramurilor sau trunchiului până la țesutul sănătos și din creșterile ulterioare se va reface coroana.
În cazul în care gerul și oscilațiile mari de temperatură au afectat trunchiul pomilor și ramurile de schelet manifestându-se prin crăpături ale scoarței (mai ales la baza pomului) se iau următoarele măsuri: se dezinfectează rana cu soluție de piatră vânătă 5 % și se unge apoi rana cu mastic, ceară de altoit sau amestec de balegă cu lut pentru cicatrizare.
Atenție! Același tratament se aplică și pomilor roși de iepuri sau alte rozătoare. De reținut că acest tratament se aplică imediat ce ați constatat aceste pagube, primăvara devreme înainte ca pomii să intre în vegetație.
Tratamentele pomilor în caz de grindină:
Pentru zonele cu căderi de grindină frecvente, unde pomii suferă vătămări pe ramuri (crăpături, răniri) și fructe (deprecierea calității), se fac tratamente imediate cu produse pe bază de cupru, pentru cicatrizarea rănilor de pe ramuri, iar pe fructe se împiedică pătrunderea unor ciuperci, ca monilioza sau putregai.
- Zootehnie:
În perioada de pregătire a animalelor pentru pășunat, se recomandă crescătorilor de animale să colaboreze cu serviciile sanitar-veterinare pentru efectuarea unor acțiuni profilactice specifice și obligatorii, respectiv:
- efectuarea unui riguros examen sanitar-veterinar, nefiind acceptate pe pășuni decât animalele sănătoase;
- toate animalele vor fi individualizate prin crotaliere și înregistrate în Baza Națională de Date, conform legislației în vigoare;
- mișcarea animalelor (fătări, cumpărări, vânzări,) din exploatație să se efectueze numai cu avizul medicului veterinar și cu documente sanitar-veterinare specifice;
- deparazitarea internă și externă a animalelor, pentru a preveni infestarea pajiștilor, a altor animale și a oamenilor, acțiune care cuprinde toate efectivele de bovine, ovine și caprine care vor fi scoase la pășunat, precum și a câinilor care păzesc turmele cu animale;
- vaccinarea anticărbunoasă a bovinelor, ovinelor, caprinelor și a cabalinelor;
- supravegherea exploatațiilor și a efectivelor de animale existente, prin examene specifice, pentru această perioadă, privind incidența tuberculozei, leucozei, brucelozei la specia bovină, paratuberculozei, bluetongue (boala limbii albastre) la specia bovină și ovină, anemia infecțioasă ecvină;
- efectuarea altor acțiuni de prevenire a unor boli transmisibile la speciile amintite, la solicitarea proprietarilor;
- curățenia mecanică și efectuarea acțiunilor de dezinfecție, dezinsecție și deratizarea adăposturilor de animale;
- gestionarea corectă a dejecțiilor animaliere, predarea la unitatea de neutralizare Protan, a animalelor moarte, prin înștiințarea autorității locale și cu avizul medicului veterinar;
- să se asigure condițiile de sănătate, igiena și bunăstare, la animalele care sunt exploatate pentru producția de lapte, astfel încât să se evite contaminarea fizică, chimică sau microbiologică a laptelui crud în timpul mulsului, a transportului, a prelucrării și comercializării, precum și alte măsuri care să prevină contaminarea laptelui și a produselor din lapte destinate consumului uman;
- să solicite intervenția și sprijinul personalului sanitar-veterinar ori de câte ori starea de sănătate și de confort a animalelor o impune.
În zona montană, animalele se scot la pășunat după data de 10 mai, pentru a permite dezvoltarea ierbii pe pășuni. Pentru o bună furajare a animalelor și pentru ca acestea să nu își consume din energie (această energie putând să o folosească pentru producția de lapte și pentru acumularea de masă musculară) prin deplasarea pe distanțe mari pe pășune pentru a-și satisface cerințele de hrană, înălțimea ierbii pe pășuni ar trebui să fie de 10-12 cm.
Înainte de începerea sezonului de pășunat, este indicat a se administra în hrana animalelor masă verde în combinație cu fân, pentru a se preveni apariția diareei și a meteorismului după ce vor începe să consume numai iarbă de pe pășune.
De asemenea, se recomandă asigurarea unui program de mișcare zilnică pentru animalele ținute o perioadă mai mare în adăposturi, înainte de începerea transhumanței, pentru a le obișnui cu lumina naturală și mișcarea, în special pentru animalele care urmează să fie deplasate pe distanțe mari, pe jos, până la stâni.
Alcătuirea turmelor pentru pășunat:
Efectivele de animale sunt comasate în cirezi sau turme, dimensionate diferențiat, în funcție de suprafața de teren pășunabil, categoria de animale, numărul de proprietari care participă la formarea turmei (cirezii), distanța față de localități și alte criterii care sunt stabilite de crescătorii din localitatea de origine a animalelor.
Tunsul oilor:
Perioada optimă pentru tunsul oilor se stabilește în funcție de rasă, factorii climatici și posibilitățile de adăpostire. Oile cu lână groasă și semifină, crescute în zone de altitudine mare, fiind mai rezistente la variațiile de temperatură, se pot tunde mai devreme, chiar în prima jumătate a lunii mai.
Când oile sunt duse pe pășuni alpine, este bine să fie tunse cu o lună înainte de urcarea la munte, pentru a permite creșterea lânii cu 1-2 cm până la această dată și pentru deplasarea acestora cu mai multă ușurință. Oile Merinos și Spanca, fiind mai sensibile, se tund în perioada 1-10 iunie sau în funcție de necesități, dacă există posibilități de adăpostire. Oile care pierd lână datorită scabiei, vor fi tunse înainte de perioada planificată și li se vor aplica tratamentele specifice.
- Apicultură:
Locul apicultorului în această lună este în stupină, rolul lui fiind, ca prin tot ceea ce face corect și la timp, să asigure desfășurarea nestânjenită a tuturor activităților din stupi, numai așa, finalul așteptat – miere multă și de calitate, se va înfăptui.
Începutul lunii mai trebuie sa găsească familiile de albine în plină dezvoltare. Lărgirea cuibului este o acțiune care se desfășoară periodic, la câteva zile. Lărgirea periodică a cuibului, la început cu faguri crescuți, buni pentru depunerea ouălor este o operațiune care a fost declanșată poate chiar din luna martie. Oricum, în aprilie a fost pe agenda de lucru ca urgenta nr. 1. Asigurarea spațiului de depunere a ouălor se face prin spargerea cuibului, adică introducerea periodică a ramelor în mijlocul ramelor cu puiet. Pe măsură ce aceste rame sunt umplute cu ouă, se vor introduce alte rame. De preferință ramele trebuie să fie de culoare mai închisă, din care au mai eclozionat și alte generații de puiet. Dacă, inițial, lărgirea s-a făcut lateral sau bilateral față de centrul cuibului, de acum se sparge cuibul, la mijloc, cu unul sau doi faguri introduși separat între două rame cu puiet. Acolo unde puterea familiilor permite și în funcție de evoluția culesului de nectar și polen, se pot introduce rame cu faguri artificiali la clădit, tot prin spargerea cuibului sau lateral de cuib. Fagurii artificiali, utilizați la lărgirea cuibului, se recomandă a fi dați la crescut o dată cu înflorirea pomilor fructiferi (de obicei la data înfloririi cireșului). Nu este indicat a se introduce mai multe rame o dată.
Familiile slabe, care sunt un balast pentru stupină, pot fi ajutate cu faguri cu puiet căpăcit, gata de eclozionare, ridicați din familiile foarte puternice sau puternice. Prin aceasta, se previne la familiile donatoare, roitul. De asemenea familiile slabe se pot unifica.
Este important să utilizăm la nivel optim, potențialul natural al albinelor de secreție a cerii – potențial puternic manifestat în această lună – pentru a asigura zestrea de faguri ai stupinei. Înlocuirea anuală a 2/3 sau chiar 1/2 din totalul fagurilor este o manieră de lucru foarte bună prin care se evită perpetuarea unor agenți patogeni. Folosirea ramelor clăditoare pe lângă faptul că aduce un plus de ceară, ajută la combaterea parazitului Varroa jobsconi, prin recoltarea fagurilor din aceste rame, cu puiet de trântor căpăcit.
Pregătirea și derularea acțiunilor de stupărit pastoral, vizează cu precădere marele cules de la salcâm. Ar fi de amintit că imediat după identificarea vetrei temporare, transportul stupilor și răspândirea lor pe noul amplasament, se va proceda la anunțarea Primăriei din localitatea pe raza căreia se află stupina sau stupinele.
Numai astfel, luate în evidență, familiile de albine vor putea fi protejate în cazul aplicării unor tratamente fitosanitare cu substanțe toxice pentru albine, eventualelor pierderi consecutive, nerespectării normelor de combatere a dăunătorilor din agricultură sau silvicultură, vor putea fi revendicate în fața organelor abilitate să vegheze la respectarea prevederilor care reglementează activitatea de stupărit pastoral.
Pentru stimularea pontei, cât și clădirea ramelor se vor face hrăniri stimulative cu sirop de zahăr în proporție de: zahăr: apă -1:1. În nici un caz în sirop nu se va introduce streptomicina sau alte antibiotice. Orice fel de hrăniri a familiilor de albine vor fi sistate cu cel puțin 10 zile înainte de declanșarea culesului.
Începerea creșterii primei serii de mătci pentru formarea roiurilor, înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupină și totodată începerea producerii lăptișorului de matcă, pentru apicultorii interesați de valorificarea acestui produs.
Recoltarea fagurilor, extracția, condiționarea și depozitarea mierii, sunt acțiuni care trebuie să se desfășoare în condiții de igiena perfectă, în cazul în care culesul este intens, se vor recolta succesiv, doar acei faguri cu miere ce a fost capacită pe cel puțin 1/3 din suprafața ramei. Descăpăcirea și centrifugarea fagurilor, strecurarea, spumuirea și depozitarea mierii, se vor face în spații (camere) curate, având grijă să nu depreciem calitatea produsului. Vasele și uneltele cu care se lucrează (corpuri de stupi, cuțite sau furculițe de descăpăcit, tăvi, site, centrifuga, bidoanele, alte vase) vor fi atent curățate și dezinfectate înainte de utilizare și vor fi bine spălate după fiecare acțiune.
Depozitarea mierii, până la vânzarea ei, se va face în camere curate și uscate.
Asigurarea rezervelor de polen prin folosirea colectoarelor de polen.
Acțiuni sanitar-veterinare: în luna mai se pot manifesta unele boli ale albinelor, de aceea supravegherea stării de sănătate este la ordinea zilei. În cazul familiilor bolnave se aplică tratamentul pentru combaterea nosemozei, puietului varoos și a locei europene și americane sau a celorlalte boli constatate.
Trebuie reținut faptul că albinele bolnave nu aduc profit în stupină, ci produc pierderi, iar măsurile de prevenire a bolilor se cer a fi executate acum, ca și pe tot parcursul sezonului activ, conform zicalei: „este mai ușor și mai ieftin să previi, decât să combați”.
Alte lucrări:
– Dezinfecția atelierului stupinei, a tuturor uneltelor și utilajelor pentru extracția mierii;
– Uscarea polenului;
– Însămânțările de plante melifere;
– Întreținerea semănăturilor;
– Prevenirea intoxicațiilor;
Acțiuni organizatorice:
- Pregătirea vetrelor în masivele melifere;
- Organizarea transporturilor la masive melifere și polenizarea culturilor;
- Procurarea de recipienți/butoaie necesare conservării și livrării mierii.
- Prevenirea și combaterea infestațiilor masive cu căpușe:
Infestațiile masive din ultimii ani, impun ca deținătorii de animale să aibă unele informații cu privire la rolul pe care îl au căpușele, ca vectori în transmiterea unor boli grave, la om și animale.
Căpușele trăiesc, de obicei, pe soluri umbrite, umede și adesea se prind de iarba înaltă, de tufișuri, arbuști și crengile joase ale copacilor. Pajiștile și grădinile pot adăposti căpușe, mai ales cele de la marginile pădurilor și cele din preajma vechilor pereți de stâncă (zone în care trăiesc căprioarele și șoarecii, gazdele primare ale căpușei căprioarelor). Căpușele sunt mici și greu de văzut cu ochiul liber. De exemplu, căpușele tinere (sau nimfele) au dimensiunea unei semințe de mac.
Căpușele sunt paraziți hematofagi (se hrănesc cu sângele gazdelor) și populează o singură gazdă timp de câteva zile, dacă nu sunt îndepărtate. Cele mai multe cazuri apar primăvara și vara (până târziu spre toamnă). Mușcăturile lor sunt indolore (nu produc durere – de aceea prezența lor nu este simțită de către gazdă). Unele căpușe sunt purtătoare de infecții, iar mușcătura lor poate transmite boli precum: boala Lyme, encefalita de căpușe, febra recurentă, febra hemoragică.
Bolile transmise de căpușe au frecvență mare și mai multe dintre ele, o evoluție foarte gravă la om și animale. Encefalita de căpușe și borrelioza (boala Lyme) sunt două entități morbide a căror incidență în Europa a crescut semnificativ în ultimii ani.
În principal, schimbările climatice au creat un mediu favorabil pentru dezvoltarea căpușelor. Înmulțirea și migrarea lor sunt un pericol pentru întreaga țară.
În transmiterea bolilor prin intermediul căpușelor, pe lângă ”mușcături” (care de fapt reprezintă hrănirea de către aceasta cu sângele gazdei, timp în care transmite și boala), s-a mai semnalat o formă de transmitere identificată și în țara noastră, pe cale alimentară prin consum de lapte crud sau de brânzeturi preparate din lapte crud, provenit de la animale infectate. Laptele de oaie și capră joacă un rol important în transmiterea infecției. Pot fi infectați toți oamenii, de la copii, la bătrâni, însă incidența infecției crește odată cu vârsta.
Căpușele au nevoie de 3 gazde pentru a se dezvolta de la larvă-nimfă-adult. De pe vegetație sau de la alte animale, căpușele pot ajunge la bovine și ovine unde se localizează în special pe uger, la baza coarnelor, pe coadă și pe membre, iar la câine și pisică, în special în regiunea capului.
Afecțiuni la animale: febră, anemii, paralizii, stări alergice, iar în cazuri grave, moartea animalelor.
Măsuri preventive:
- Îndepărtarea căpușelor se face cu o pensă cu brațe foarte fine, prin prinderea fermă a căpușei cât mai aproape de piele.
- Nu se va zdrobi capul căpușei. Mâinile se protejează cu mănuși. După scoaterea căpușei, zona se spală cu apă și săpun și se dezinfectează. Dacă părți ale căpușei rămân în piele, ele trebuie îndepărtate cât mai curând posibil. Zona va fi observată 30-40 de zile, iar dacă apare o pustulă sau alt semn la locul mușcăturii, se va consulta imediat medicul!
- Sufocarea căpușei prin folosirea de ulei, alcool, cremă, poate induce injectarea mai multor patogeni în corp. De asemenea, nu folosiți petrol, arderea cu chibritul, cu țigara, lacul de unghii sau altceva asemănător.
- Se pare că este foarte atrasă de aroma fosforului umed, căpușa fiind dispusă să părăsească corpul nostru, dacă simte acest miros prin apropiere. Căpușa înfiptă în pielea noastră, poate fi îndepărtată cu ușurință cu ajutorul unui băț de chibrit, astfel: se umezește capul unui băț de chibrit și se descriu cercuri cu el, în jurul locului unde este înfiptă căpușa. După câteva secunde, căpușa își va extrage singură capul și se va urca pe bățul de chibrit, pentru a ”savura” mirosul de fosfor! Această metodă de îndepărtare a căpușelor s-a dovedit a fi cea mai simplă și eficientă!
Combaterea căpușelor:
Puteți evita pătrunderea căpușelor în casa dumneavoastră, menținând gazonul și pajiștile cosite, curățând tufele, frunzele uscate și iarba înaltă, depozitând lemnele la distanță de sol. În plus, puteți folosi un spray profesional ce conține insecticid, în lunile mai și septembrie, pentru a evita înmulțirea căpușelor.
Se recomandă deparazitări periodice ale animalelor, cu produse specifice, dar și dezinsecția adăposturilor.
Alte articole
